Play
Play
Slider
Lista statelor cu risc epidemiologic sporit de transmitere a COVID-19, clasificate ca zonă roșie, pentru care se impune regimul de autoizolare la traversarea frontierei de stat pe sensul de intrare în Republica Moldova: https://ansp.md/index.php/coronavirusul-de-tip-nou-covid-19/.  LINIA VERDE a ANSP: 0 800 12300

În perioada 18 – 24 noiembrie se marchează Săptămâna Mondială de Conștientizare a Rezistenței la Antimicrobiene

Săptămâna Mondială de Conștientizare a Rezistenței la Antimicrobiene anul curent se va desfășura sub genericul „Antimicrobienele: administrați cu grijă”.

Rezistența antimicrobiană (RAM) apare atunci când bacteriile, virusurile, ciupercile și paraziții nu răspund la medicamente, ceea ce face dificilă tratarea infecțiilor frecvente și crește riscul de răspândire a bolilor, a bolilor grave și a decesului.

Principalii factori ai rezistenței antimicrobiene includ:

Utilizarea necorespunzătoare și utilizarea excesivă a antimicrobienilor la oameni, animale și plante  – Practicile de prescriere medicală și nerespectarea tratamentului de către pacient contribuie la dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene. De exemplu, antibioticele ucid bacteriile, dar nu pot ucide virușii în maladiile precum răcelile și gripa. Adesea sunt prescrise incorect pentru aceste boli sau luate fără o supraveghere medicală adecvată. Antibioticele sunt, de asemenea, utilizate în mod obișnuit la animale de fermă și agricultură.

Lipsa accesului la apă de calitate, sanitație și igienă (WASH) atât pentru oameni, cât și pentru animale  – Lipsa de apă de calitate și sanitație în instituțiile medico sanitare, ferme și mediul comunitar, prevenirea și controlul inadecvat al infecțiilor favorizează apariția și răspândirea rezistenței la antimicrobiene.

COVID-19  – Utilizarea abuzivă a antibioticelor în timpul pandemiei COVID-19 ar putea duce la apariția accelerată și răspândirea rezistenței antimicrobiene. COVID-19 este cauzat de un virus, nu de o bacterie și, prin urmare, antibioticele nu ar trebui utilizate pentru a preveni sau trata infecțiile virale, cu excepția cazului în care sunt prezente și infecții bacteriene.

Rezistența la antimicrobiene reprezintă o amenințare tot mai mare la adresa sănătății publice. Anual, decesul a 700 mii de persoane la nivel global este consecința directă a infecțiilor cauzate de bacterii rezistente la antibiotice. Povara pe care o reprezintă infecțiile cu bacterii rezistente la antibiotice este comparabilă cu povara pe care o reprezintă gripa, tuberculoza și HIV/SIDA la un loc.

La nivelul Uniunii Europene, anual,  peste 380 mii pacienți suferă de infecții provocate de microorganisme rezistente la antimicrobioene, iar 25 000 decedează din cauza epuizării remediilor terapeutice. Circa 4,75 % din povara pe care o reprezintă bacteriile rezistente la antibiotice în UE o constituie infecțiile asociate asistenței medicale (IAAM). Măsurile adecvate de prevenire și de control al infecțiilor, precum și acțiunile de promovare a utilizării adecvate a antibioticelor în instituțiile medico-sanitare ar putea reduce această cifră.

În 2019 de către Sistemului național de supraveghere epidemiologică a rezistenței antimicrobiene, pentru prima data, au fost raportatele rezultatele naționale privind rezistența antimicrobiană în reţeaua de Supraveghere a Rezistenţei Antimicrobiene din Asia Centrală şi Europa (CAESAR). Datele indică niveluri îngrijorătoare de rezistenţă la antimicrobiene a bacteriilor implicate în infecțiile invazive. Reprezentanții familiei Enterobacteriaceae izolați din sânge și lichid cefalorahidian atestă rezistență crescută faţă de betalactamine. Astfel, E. coli s-a dovedit a fi rezistentă la: peniciline (în 100% cazuri la ampicillin și amoxicillin, 53% cazuri la amoxicillin-acid clavulanic), cefalosporine (în 59% cazuri la cefotaxime, ceftriaxone), carbapeneme (ertapenem 17,% cazuri). K. pneumoniae atestă indici majorați de rezistență  la  fluorochinolone – 82% cazuri la ciprofloxacin, levofloxacin, ofloxacin;  peniciline – 80% cazuri la piperacillin-tazobactam. Motive de îngrijorare prezintă  P. aeruginosa rezistent la mai multe clase de antimicrobiene: cefalosporine (în 91,0% cazuri ceftazidime), fluorchinolone (în 85% cazuri – ciprofloxacin și levofloxacin), aminoglicozide   (85% cazuri – gentamicin și tobramycin).

Rezultatele primului studiu național de prevalență de moment a infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM) și consumul antimicrobienelor (AM) realizat în 2018 pe un eșantion de 67 spitale, 546 secții și 10594 pacienți a estimat o prevalență a IAAM de 1,6%. Cea mai mare prevalență a IAAM se atestă în secțiile ATI/Reanimare/STROKE cu 20,0%. În structura IAAM ponderea majoră este reprezentată de pneumonii (25,0%), infecțiile de sit chirurgical (16,1%) și infecțiile tractului urinar (11,3%).         Klebsiella –  cel mai frecvent a fost raportat ca agent cauzal în IAAM și a atestat o rezistență sporită la cefalosporine de generația a 3-a (84,6%) și la carbapeneme (46,2%). Prevalența consumului de AM a constituit 42,7%.

Fără antibiotice, am putea reveni la „era pre-antibiotică”, când transplanturile de organe, chimioterapia cancerului, terapia intensivă și alte proceduri medicale nu ar mai fi posibile. Bolile bacteriene s-ar răspândi și nu vor mai putea fi tratate, provocând decese.

Ce poate face POPULAȚIA:

  • Utilizați antibioticele numai la prescrierea medicului;
  • Nu cereți antibiotice în cazul în care medicul spune că nu aveți nevoie de ele;
  • Întotdeauna urmați sfatul medicului atunci când utilizați antibioticele;
  • Nu folosiți antibioticele rămase în urma unui alt tratament;
  • Preveniți infecțiile prin spălarea frecventă pe mâini, folosirea alimentelor sigure, evitarea contactului cu persoanele bolnave și vaccinarea la timp.

Ce poate face LUCRĂTORUL MEDICAL:

  • Preveniți infecțiile, asigurându-vă că mâinile, instrumentarul și locul de muncă sunt curate.
  • Asigurați-vă că pacienții dvs. sunt vaccinați la timp.
  • Dacă considerați că pacientul dvs. s-ar putea să aibă nevoie de antibiotice, efectuați testele de confirmare și selectați antibioticul potrivit.
  • Prescrieți și eliberați antibiotice doar atunci când acestea sunt absolut necesare.
  • Prescrieți și eliberați antibioticul potrivit, în doza potrivită și pentru o perioadă potrivită.

Ce poate face FARMACISTUL:

  • Inițierea dialogului cu pacientul (și cu medicul, dacă este necesar) pentru a afla mai multe detalii privind tratamentul.
  • Adresarea întrebărilor-cheie și oferirea informațiilor obiective și relevante privind medicația cu antibiotice.
  • Utilizarea surselor adiționale de informare și interpretare a acestora pentru a explica pacientului despre riscul utilizării iraționale a antibioticelor.
  • Responsabilizarea pacientului privind sănătatea lui și pericolul automedicației necontrolate.
  • Recomandarea adresării la medic, la necesitate.

În acest context,  facem apel către medici, directorii de spitale, farmaciști, autorități, organizațiile profesionale, instituțiile de stat și populație, să distribuie mesaje, explicând ce pot face ei pentru ca aceste medicamente să-și mențină eficacitatea.

Cu această ocazie specialiștii ANSP vor participa la diverse conferințe medicale și ateliere online pentru sensibilizarea lucrătorilor medicali privind rezistența la antimicrobiene.